Ne este frică să purtăm o conversație dificilă? Avem un subiect care ni se pare anevoios de adus la masa de discuții? În astfel de situații, de regulă ne este frică de emoțiile și comportamentele celuilalt, cât și de reacția noastră la ce spune sau face celălalt.
Ce facem, le evităm, le „ascundem sub preș”, de parcă am avea o grenadă cu cuiul tras pe care ne e frică să o aruncăm? Sau atacăm în cel „mai potrivit moment” și consecința e ruperea relației, uneori definitivă?
Comunicarea e importantă
Începem de la a ne permite să credem că relațiile autentice și funcționale sunt cele în care se discută toate subiectele, inclusiv cele dificile. Astfel avem certitudinea că ele vor dura, se vor căli și rezista tuturor intemperiilor. Fiecare relație poate avea mici „dizarmonii”, dar care pot fi rearmonizate, ceea ce nu va pune punct relației.
Cum aducem în discuție subiecte dificile? Ținem cont de trei momente valoroase: prezența conștientă, intenția și atenția.
Prezența conștientă e despre a ne conecta, a fi „aici și acum”, a-l auzi, vedea, simți pe celălalt, a nu ne duce în trecut cu resentimente sau în viitor cu neliniști.
Intenția noastră determină direcția. Intenția de a ne împlini nevoile reciproc, de a soluționa, a rezolva și împlini viețile noastre.
Atenția orientată la emoțiile și nevoile noastre, a le conștientiza, exprima onest și cu grijă cât și a recepționa empatic, a-i auzi și valida emoțiile celuilalt, a-i înțelege nevoile. Celălalt să se perceapă auzit, ascultat și înțeles.
Cine e vinovat?
În cazul omiterii celor trei momente enumerate mai sus vom avea discuții de tipul „Cine e vinovat?”, care e însoțită de unele afirmații – „Știu că vrei să mă pedepsești!”, „Nu-ți pasă de mine.”, „Tu ești cel vinovat!” etc. Credem că știm intenția celuilalt, îi atribuim ceva negativ și rămânem doar în perspectiva noastră.
În astfel de momente, e bine să rămânem prezenți și să înțelegem și perspectiva celuilalt, să avem atitudine curioasă, să întrebăm despre intenția celuilalt. Momentul tensionat poate veni din faptul că, pe plan intern, celalalt simte nevoia să își împlineacă o nevoie. Astfel, e bine să exprimăm care a fost impactul intenției sale asupra noastră.
„Din cauza ta mă simt așa!”
Sau putem avea o conversație de tipul „Sunt foarte supărat, tu ești cel care mă înfurie de fiecare dată”, „Tu mă nefericești”, „Mă simt neînțeleasă”, „Nu mă respecți” etc.
În acest caz, e util să însușim faptul că responsabilitatea pentru emoțiile noastre ne aparține. Astfel putem exprima emoțiile noastre sincer și blând și, în plus, putem înțelege și valida emoțiile celuilalt. Empatizarea cu emoțiile noastre și ale celuilalt ne oferă capacitatea de redirecționare spre rezolvare, găsirea de soluții.
„Nu merit…”
O altă conversație e de tipul „Nu sunt competent”, „Nu sunt bun”, „Nu merit”, o conversație pe care o atribui identității mele. E valoros și util să ne consolidăm identitatea, conștientizând problemele și transformându-ne identitatea în una mai complexă. E bine să acceptăm că și noi facem greșeli și avem o contribuție la cele întâmplate.
Dacă păstrăm o atitudine de curiozitate pentru informare și cunoaștere și ne asumăm partea noastră de contribuție, vom reuși să discutăm subiecte dificile: să aflăm versiunea celuilalt, să expunem punctul nostru de vedere și să rezolvăm problemele împreună, cu grijă pentru nevoile și relația noastră.
