Comunitate de oameni frumoși: domnul Ferodin Iaia, o viață de pictor la malul mării

Domnul Ferodin Iaia ne povestește cum talentul este singurul care rămâne și este o bucurie când îl vezi transmis copiilor tăi.

Se spune că talentul este ceva cu care te naști și nu îți dă pace de-a lungul întregii vieți. El răzbate și supraviețuiește regimurilor sociale, ocupațiilor diverse pe care le poți avea de-a lungul vieții, rămâne cu tine și te obsedează încontinuu. Talentul ne face mândri, ne chinuie, ne dă satifacții, cele mai mari fiind în ochii privitorilor sau când îl vedem manifestat în urmașii noștri.

Astăzi stăm de vorbă cu pictorul Ferodin Iaia, pe care l-am cunoscut prin fiica sa, Elis Iaia, la fel de talentată ca și dumnealui.

De cum i-am aflat povestea și i-am văzut lucrările, ne-am spus că trebuie să o împărtășim și cu dumneavoastră, pentru a vă inspira și încuraja să dați curs pasiunilor dumneavoastră.

Primele amintiri

R: Cum ați simțit că pictura este chemarea dumneavoastră și care sunt primele amintiri legate de ea?

Ferodin Iaia: Primele mele amintiri din frageda copilărie sunt legate de creioane colorate și cărți de colorat (se găseau și pe vremea aceea), pe care mi le aducea mama de câte ori ajungea pe la oraș. Mama a fost învățătoare și, în foarte puținul ei timp liber, mai și picta. De acolo și pofta mea de a colora și desena. Eu cred că talentul se moștenește, dar dacă și crești într-un mediu care stârnește acea poftă a copilului de a face ceea ce vede, atunci succesul este cumva garantat.

Ferodin Iaia
Ferodin Iaia

Începuturile

De-a lungul vieții, cum ați reușit să păstrați contactul cu pasiunea dumneavoastră pictura și cum se manifestă ea în prezent.

F. I.: Când am început școala, am continuat să excelez la desen, toate caietele și cărțile mele aveau pe ultimele pagini fel și fel de desene. Începând cu clasa a 5-a am avut norocul să am un profesor de desen care mi-a văzut potențialul și m-a încurajat tot timpul. Mai aveam în clasă câțiva colegi cu talent la desen, iar profesorul ne lăuda pe rând ca și cum ne-ar fi provocat la o întrecere între noi, tacit.

După școala generală am dat admitere la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonița” din București și a urmat adevărata ascensiune către artă. Trebuie să recunosc că până la liceu totul a fost ca o joacă, dar la liceu toți eram talentați. Am avut profesori foarte buni și exigenți. Am lucrat mult, dar era ceea ce îmi doream dintotdeauna. Am absolvit liceul cu note mari la specialități (desen, culoare, modelaj, crochiuri, scuptură în lemn), dar la admiterea la Facultate m-am împotmolit. La acea vreme erau foarte puține locuri la “Arte Plastice”, la fiecare specialitate se scoteau la concurs câte 6-7 locuri. Concurența foarte mare, mulți piloși… Am rămas cu un gust amar în urma acestei experiențe!

Comunitatea 50 Plus - Ferodin Iaia - Autoportret
Ferodin Iaia – Autoportret

Maturitatea

A urmat armata, unde s-a cam terminat cu arta, doar câteva schițe de portrete făcute colegilor și cam atât.

După armată, am urmat o școală post-liceală de proiectant corp nave (pentru Șantierul Naval Mangalia). Câteva desene când și când, dar din ce în ce mai rar. Când credeam că talentul meu rămâne doar în amintiri, norocul mi-a dat o mare șansă: se ivise un post de pictor-decorator chiar în Șantierul Naval unde lucram! Am ocupat postul fără concurs, doar terminasem Arte Plastice, era cineva mai potrivit decât mine? Așadar, am revenit la marea mea dragoste, pictura. A fost minunat, era visul meu să fac ceea ce fac și să mai primesc și salariu pentru asta!

În anul 1993 am părăsit Șantierul Naval, și, nevoiți, ne-am făcut un SRL de familie. Nu era nici pe departe ce-mi doream, dar familia și nevoile ei au primat. Au urmat ani buni de agitație, iar în 2013 am considerat că e cazul să mă retrag și am închiriat magazinul altcuiva. Mi-am recăpătat timpul liber de care aveam atâta nevoie și m-am reapucat de pictat.

Îmi făcusem atelierul în garaj, era minunat, simțeam că trăiesc din plin! După atâta alergătură pentru supraviețuire, sosise momentul meu, iar! De atunci până în prezent nu m-am mai despărțit de dragostea dintâi, arta! Ma duc zilnic la atelier, intru în lumea mea și, brusc, piere noțiunea timpului. Nu mi-e foame, nu mi-e sete!

Comunitatea 50 Plus - Ferodin Iaia - Cazinoul din Constanța, 2020
Ferodin Iaia – Cazinoul din Constanța, 2020

Inspirația transformată în expoziții

De unde vă luați inspirația în tinerețe și de unde o luați acum?

Citiți și  Parcarea cu artă. O discuție cu pictorul Murivale despre cămășile zburătăcite cu portrete de oameni dragi
Citiți și  Ambiția de a reuși - povestea doamnei Mariea Crâșmaru, prima femeie globe-trotter din lume

F. I.: Inspirația vine singură. Eu am fost dintotdeauna un pictor figurativ, nu m-a atras arta abstractă. Inspirația vine din natură, mă inspiră marea, cartierele vechi, oamenii. Așa a fost dintotdeauna, am rămas fidel artei figurative.

Știu că aveți expoziții – dacă ne puteți spune câte ceva despre ele: de ce vă fac mândru, ce spun oamenii care vă văd lucrările.

F. I.: ar putea crede că sunt un introvertit, căci stau ascuns tot timpul în atelierul meu, dar nu! Am prieteni care mă vizitează chiar și la atelier, mai bem o bere, mai discutăm…Am și prieteni mai tineri decât mine, uneori au nevoie de câte un sfat, o povață… Toți care îmi trec pragul atelierului se simt foarte bine, le place ce fac, mă admiră că mă încăpățânez să fac artă figurativă.

Am avut multe expoziții, unele personale, altele de grup, în multe locații din țară. Am participat la multe tabere de pictură, am cunoscut oameni minunați. Am lucrări în multe țări, începând cu Germania, Franța, Spania, dar am și o lucrare în Tadjikistan! Sincer, nici nu prea știu unde e pe hartă, dar iată că rezultatul muncii mele ajuns tocmai acolo.

Comunitatea 50 Plus - Ferodin Iaia - Portret de khazah, 2020
Ferodin Iaia – Portret de khazah, 2020

Statutul de pictor

Ce statut vă dă faptul că sunteți pictor? Cum vă receptează oamenii acum versus când erați mai tânăr?

Citiți și  Amintiri din copilărie cu Comunitatea 50 Plus
Citiți și  Frumuseţea toamnei vieții

F. I.: Faptul că sunt cunoscut în urbea mea ca artist plastic este o adevarată onoare pentru mine, mă simt respectat mai mult decât am fost respectat ca tehnician proiectant în tinerețe.

Cui vindeți tablourile?

F. I.: De vândut… nu se face coada la atelierul meu, dar n-aș putea spune că o duc rău. Am vândut de multe ori la vernisaje, ici-colo câte un peisaj care intră la sufletul privitorului, însă fac portrete în ulei la comanda și… nu e rău.

Influențe și moștenire

Povestiți-ne în două vorbe despre temele picturilor dumneavoastră și influențele avute: știu că Mangalia este locul pe care îl iubiți și că Nicolae Tonița este pictorul pe care îl admirați.

F. I.: Temele picturilor mele au fost și vor rămâne peisajele din Mangalia veche, din locul natal, de prin plimbările mele. M-a fascinat Crimeea, meleagul meu strămoșesc, de unde au venit bunicii mei când erau copii. Portretele membrilor familiei reprezintă una din temele principale. Am pictat-o pe Alia de când era în burtica mamei și până în ziua de azi. Cele mai multe portrete sunt ale Aliei. Îmi doresc să fie mândră de bunicul ei după ce va cădea cortina peste viața mea.

Credeți că pictura este un lucru valoros pe care îl lăsați în urma dumneavoastră? Cum vă gândiți să predați ștafeta, mai ales că știu că și Elis, fiica dumneavoastră și chiar și nepoțica, sunt talentate.

F. I.: Se spune că în viață trebuie să sădești un pom, să faci o casă și să crești măcar un copil. Eu le-am facut pe toate, dar mă simt împlinit că voi lăsa în urmă multe lucrări și mai ales talent! Fiica mea, Elis, mă moștenește și nepoțica mea, Alia, are aceași copilărie ca a mea, desenează toata ziua! Minunat, nu?

Familia cum a simțit această pasiune a dumneavoastră și cum credeți că ați influențat-o pe fiica dumneavoastră și relația cu ea și, extins, cu familia?

F. I.: Pasiunea mea este o mândrie nu numai pentru mine, dar și pentru familia mea. Faptul că Elis a preluat ștafeta, rămâne una din bucuriile mele. Sper din tot sufletul ca nepoțica mea să continue tradiția familiei și să ajungă pe treptele cele mai înalte.

Care sunt planurile de viitor, ce vă propuneți? Practic ce vă energizează în această pasiune a dumneavoastră pentru pictură?

Citiți și  Ambiția de a reuși - povestea doamnei Mariea Crâșmaru, prima femeie globe-trotter din lume

F. I.: Planuri de viitor… vreau să fiu sănătos la trup și mai ales la minte, să pot continua să pictez. Energia vine din interior, nu se poate povesti, e un simțământ unic. Eu am o vorba: când pictez, lumea  mea capătă o dimensiune în plus.

Comunitatea 50 Plus - Ferodin Iaia - Portretul fiicei mele, 2020
Ferodin Iaia – Portretul fiicei mele, 2020

Personalitate versatilă

Despre domnul Ferodin Iaia am mai aflat, dar nu de la dumnealui, ci pe de internet, că e un pasionat colecționar de ceasuri, cel mai valoros fiind un ceas elveţian marca Omega, din aur, pe care l-a cumpărat în 1996 cu 8.000 de euro. Colecția sa însumează cam 200 de ceasuri, cumparate Turcia, Bulgaria, Ucraina, dar obiectivul este să ajungă la 400-450 de ceasuri.

Citiți și  Parcarea cu artă. O discuție cu pictorul Murivale despre cămășile zburătăcite cu portrete de oameni dragi

De asemenea, am mai aflat că a călătorit cam în toată Europa, dar „Crimeea mi-a plăcut foarte mult, am văzut multe locuri frumoase acolo. Cred că e vorba de atracţia pentru origini, dar nu mi-ar plăcea să trăiesc acolo. Pentru mine, «acasă» e România.”

În anii ’80 a vrut chiar să plece din România: „Era anul 1981. Am plecat în Turcia alături de soţia mea. Am stat 12 zile în Istanbul. În a 13-a zi, căutam să ascultăm un radio şi am dat peste România Actualităţi. Am recunoscut vocea Angelei Similea. M-am emoţionat, mi-au dat lacrimile. N-am mai rămas în Turcia, am plecat acasă, în România. Aici se află familia mea, prietenii mei şi aici voi rămâne stabilit.”

Comunitatea 50 Plus - Ferodin Iaia - Peisaj dobrogean, 2020
Ferodin Iaia – Peisaj dobrogean, 2020

Despre pictura domnului Ferodin Iaia, prof. univ. dr. Ibram Nuredin, reputat critic de artă, spunea la un vernisaj de-al său : „…gama cromatică are la bază culorile oranj și roșu cărămiziu, culori dinamice, iar celelealte culori, albastrul, de exemplu, dau nota aceasta de senin, de echilibru, și, evident, culorile acromatice, din care griul și, foarte puțin, negrul, dar, mai ales, albul. La geamii, care este locul de rugăciune al credincioșilor musulmani, în care sălășluiește Alah, cu cele 99 de denumiri sublime ale sale, nu culoarea este esențială, ci tonurile și luminile. Artistul se ia, parcă, după Ștefan Luchian, care spunea: „Noi vedem cu ochii, dar pictăm cu sufletul!””

În încheiere, vă invităm și pe dumneavoastră să vă bucurați de câteva imagini cu lucrările pictorului Ferodin Iaia și chiar să intrați în contact cu dumnealui pe pagina sa de Facebook.

Comunitatea 50 Plus - Ferodin Iaia - Portretul soției mele, 2019
Ferodin Iaia – Portretul soției mele, 2019

Comunitatea 50 Plus - Ferodin Iaia - Peisaj din parcul Romanescu, Craiova, 2019
Ferodin Iaia – Peisaj din parcul Romanescu, Craiova, 2019

Comunitatea 50 Plus - Ferodin Iaia - Portretul de tătăroaică, 2019
Comunitatea 50 Plus – Ferodin Iaia – Portretul de tătăroaică, 2019

Veronica Oancea
Veronica Oancea
Absolventă a Masterului de Antropologie din cadrul SNSPA București, cu experiență în marketing și publicitate online; mamă, fiică, pasionată de studierea procesului de îmbătrânire și a managementului unei vieți frumoase și active

LĂSAȚI UN MESAJ

Adăgați comentariul dumneavoastră!
Introduceți numele dumneavoastră

Haideți să ne cunoaștem pe Facebook

Contribuiți

Cele mai citite