Multe lucruri bune se întâmplă doar cu trecerea timpului: fructele se coc toamna, vinul vechi e licoros și parfumat, iar înțelepciunea vine odată cu firele albe de la tâmple. Asta nu înseamnă că întotdeauna ne plac fire albe, poate doar dacă suntem producători de vopsele de păr.
La fel și câștigurile financiare: ele ar trebui să crească și să se stabilizeze după patruzeci de ani, și să fie maxime în jurul vârstei de 50 de ani, atunci când experiența s-a acumulat, când suntem siguri pe noi, în domeniul profesional în care activăm și când încă mai avem suficientă forță și vigoare pentru a munci cu rezultate maxime. Din acest punct de vedere, deceniul dintre 50 și 60 de ani ar trebui să fie unul de maxime realizări profesionale și financiare.
Desigur, peste o anumită vârstă, cea de pensionare, principala sursă de venit a populației este pensia. Ea poate fi completată, după cum vom vedea, cu alte surse suplimentare, pentru a întregi veniturile.
Haideți să vedem cum ne câstigăm banii după cincizeci de ani.
Cadranul banilor
În cartea sa Cadranul banilor, cel mai vândut autor de finanțe personale din lume, Robert Kiyosaki, face o clasificare clară a modurilor în care ne câștigăm banii: ca angajați, liber profesioniști, patroni sau investitori. Aceste patru modalități se pot reprezenta grafic într-o schemă denumită Cadranul banilor.
Cadranul banilor poate fi împărțit în:
- partea stângă a cadranului, unde ne vindem timpul și abilitățile personale, pentru a face bani;
- partea dreaptă a cadranului, unde ca patron, folosim timpul altora pentru a face bani, iar ca investitor, folosim banii personali și banii altora, pentru a face alți bani.
Angajat
Ca angajat, vă vindeți timpul personal și abilitătile profesionale, pentru a primi un salariu, de la angajator. A fi angajat are avantaje și dezavantaje:
Avantaje
- sunteți „sigur” că veți primi, lună de lună, un salariu pentru eforturile depuse („sigur” e între ghilimele, pentru că salariul poate fi achitat parțial, dacă nu vă faceți targetul, sau dacă vi se va reține o sumă din salariu, dacă ați făcut „o boacănă”);
- nu e nevoie să umblați după clienți, decât dacă lucrați în departamentul de vânzări;
- nu e nevoie să vă preocupe imaginea de ansamblu a afacerii, de asta se ocupă patronul;
- aveți garantate anumite drepturi, prin lege (durată de muncă standardizată, concediu medical plătit, concediu de odihnă plătit, etc.);
- faceți „ce vi se spune”, deseori nu e nevoie să aveți inițiativă (excepție fac funcțiile de conducere).
Dezavantaje
Dintre toate categoriile din cadranul banilor, angajatul este cel mai defavorizat financiar, deoarece:
- mare parte din valoarea muncii sale este cedată către patron, pentru ca acesta să facă profit;
- o bună parte din salariul său este cedat către stat, prin taxe și impozite, fiind categoria cea mai puternic impozitată dintre toate, pentru că nu poate să-și deducă nicio cheltuială personală, din venituri, înainte de impozitare.
O mare parte din angajați, ajunși la 50 de ani, ar trebui să fie aproape de apogeul câștigurilor financiare. Spun „ar trebui”, pentru că lucrurile nu mai sunt atât de așezate cum erau acum 20-30 de ani, cu atât mai mult față de epoca de dinainte de 1989. Astăzi piața muncii este extrem de fluidă, chiar agitată, iar firmele particulare, chiar și cele cu vechime, pot trece ușor prin momente de cădere, mai ales în perioade de criză, cum este cea prin care trecem acum. În asemenea perioade se fac disponibilizări, chiar din eșaloane de angajați care au vechime în firma respectivă.
Persoanele care au fost disponibilizate după 40 de ani au dificultăți să se angajeze din nou, și de obicei o fac în slujbe mai puțin plătite decât anterior. Este o situație dificilă, care va fi tratată într-un articol ulterior.
Liber profesionist
Din această categorie fac parte profesiile liberale: avocații, notarii, medicii care activează în cabinete personale, arhitecți etc. Este o categorie mai bună, din anumite puncte de vedere:
Avantaje
- își stabilesc volumul de muncă, orarul, perioada de vacanță, prețurile etc.;
- pot să-și deducă o parte din cheltuieli, înainte de impozitare;
- le aparține întreaga valoare a muncii pe care o prestează.
Dezavantaje
- e nevoie să-și găsească clienți, pentru a avea de lucru;
- atunci când nu lucrează, veniturile lor dispar (de exemplu în vacanță);
- nu au „ajutor de șomaj”;
- impozitarea lor se face mai agresiv decât a afacerilor sau a investițiilor.
Liber profesioniștii la 50 de ani și peste sunt cei mai avantajați. Deja, după 20 de ani sau mai mult de activitate profesională, au clientela asigurată și un flux constant de lucrări. De multe ori se pot găsi în situația de a fi nevoiți să angajeze personal pentru a face față comenzilor. Mai mult, ar trebui ca după 50 de ani să se gândească să angajeze personal care să preia cât mai multe solicitări, pentru ca ei să-și reducă volumul de muncă iar, spre vârsta de pensionare, să rămână doar cu funcția de coordonare a afacerii.
Patronul
Patronii folosesc propria viziune asupra unei afaceri și calitățile lor personale de a transforma în realitate această viziune, folosind munca altora oameni (angajații lor), pentru a produce profit.
Avantaje
- gradul de impozitare al afacerilor este extrem de atractiv și poate fi redus la valori nesemnificative;
- pot beneficia de suportul statului, prin reduceri suplimentare de impozit, primirea de împrumuturi favorabile și alte mecanisme;
- au posibilitatea de a scala o afacere (de a o crește în dimensiuni) cât de mult doresc
- cei mai bogați oameni din lume sunt deținători de afaceri;
- pot delega majoritatea sau toate atribuțiile legate de conducerea unei afaceri și pot aloca, după ce afacerea functionează „singură”, un timp limitat acesteia.
Dezavantaje
- necesită viziune și mai ales capacitatea de a realiza această viziune, calități pe care puțini oameni le au;
- necesită calități de lider, ceea ce puțin oameni au;
- riscul financiar de a pierde sumele investite în afaceri este foarte mare;
- timpul alocat și stressul personal, pentru ca o afacere să reușească, sunt mari.
De obicei, după 50 de ani, un patron ar trebui să fie suficient de experimentat, iar afacerea sa suficient de mare încât să poată, la nevoie, să fie prezent doar câteva ore pe zi la firmă. Asemeni liber profesioniștilor, el trebuie să se gândească la o reducere progresivă a volumului de muncă, până la o funcție de supervizare generală, restul activității fiind preluat de un manager.
Investitori
Investitorii sunt în vârful „piramidei”, ei fac bani folosindu-se de abilitățile personale (relații, informații, experiență) și financiare (personale sau ale altor persoane).
Avantaje
- după ce au achiziționat informații, experiență și conexiuni, pot dedica un timp redus unei investiții, odată ce aceasta a fost înființată (pot dispune de mult timp liber);
- profiturile pot fi consistente;
- sistemul de impozitare este favorabil și poate fi redus prin metode specifice.
Dezavantaje
- necesită informații extinse despre domeniul de investiție, experiență pentru a face investiții profitabile;
- pot pierde toată suma investită, și chiar în plus;
- necesită o stăpânire de sine remarcabilă.
După cincizeci de ani, depinzând de vârsta la care a inceput investițiile, un investitor ar trebui să acumuleze suficientă experiență pentru a trăi liniștit. Deja are setate metodele de investiție și stilul personal, rețeaua de colaboratori este formată, la fel relațiile cu băncile partenere. Chiar și un mic investitor, cum ar fi un deținător de apartament sau casă dată la închiriere, va face lucrurile la „foc automat” și, beneficiind de un venit profesional la apogeu, se va concentra pentru a economisi bani cu scopul de a achiziționa noi investiții, ca să-și mărească portofoliul până la vârsta de pensionare, ca să aibă o sursă suplimentară de venit pe lângă pensie.
[td_smart_list_end]
Cum îți câștigi banii?
După ce ai citit explicațiile de mai sus, te rog să-ți analizezi modul în care faci bani:
- în care din cele patru cadrane te afli acum?
- în care din cele patru cadrane obții cei mai mulți bani?
- în care cadrane te-ar interesa să începi să produci bani?
Cei mai mulți dintre noi suntem angajați. Acest lucru arată că, pentru majoritatea oamenilor, a fi angajat reprezintă acel mixt de siguranță și risc (înclinat spre siguranță) care este cel mai potrivit pentru psihologia umană.
După angajați, liber profesioniștii sunt cei mai numeroși. Ei sunt capabili să-și asume anumite riscuri în plus, bazându-se pe încrederea în forțele proprii și capacitatea de muncă.
După ei urmează patronii. A fi patron înseamnă să ai cel puțin câteva zeci, dacă nu sute de angajați. Dacă ai mai puțini, nu ești patron în adevăratul sens al cuvântului, ci doar un mic întreprinzător. Patronii sunt mai puțini, pentru că ei trebuie să aibă un amestec de calități pe care puțini oameni le au. Patronii sunt foarte importanți pentru societate, pentru că ei dau de lucru la o bună parte a oamenilor, la angajați.
Investitorii sunt mulți și puțini. Știu, e o afirmație ciudată, dar o să mă explic imediat.
Sunt mulți, pentru că orice persoană care are la bancă un depozit bancar, pe care primește o dobândă, este considerat investitor. Este investitor pentru că folosește banii proprii pentru a face alți bani. De asemenea, dacă aveți un imobil pe care îl închiriați, chiar dacă acest lucru înseamnă un apartament, sunteți investitor imobiliar, pentru că folosiți banii proprii pentru a face alți bani (ați cumpărat cu ei un apartament, care produce alți bani). Cele de mai sus inseamnă că mulți dintre noi, fie că suntem angajați, liber profesioniști sau chiar patroni, putem fi mici investitori, în același timp.
Sunt puțini, pentru că adevărații investitori trăiesc doar de pe urma investițiilor (sau în mare parte din ele) sunt foarte puțini. Ei gestionează cel puțin sute de mii de dolari sau euro, de obicei mai mult, și sunt angrenați în variate tipuri de investiții.
Ține evidența veniturilor
Indiferent în ce categorie te afli, va trebui să ai o viziune clară a veniturilor tale. Urmează pașii de mai jos:
- Stabilește în care dintre cele patru cadrane ale banilor te aflii și obții, în acest moment, venituri. Poate fi un cadran, două sau mai multe.
- Listează veniturile pe care le ai. Scrie tipul venitului și aproximează suma anuală pe care o obții, net (după impozite, taxe și alte cheltuieli legate de acest venit; de exemplu dacă ai un salariu de 3500 de lei, dar cheltui cu naveta la locul de muncă 450 de lei , înseamnă că venitul tău e de fapt 3050 de lei).
- Calculează suma totală anuală a veniturilor tale.
- De acum înainte, notează, pe un caiet sau într-un fișier tip Excel, lună de lună, ce tipuri de venituri ai și care este suma venitului: brută, netă după taxe și impozite și reală, după ce scazi alte cheltuieli legate de venitul respectiv (vezi exemplul de mai sus).
Astfel, după un an de notat, vei avea oglinda clară a veniturilor tale. Vei vedea că veniturile brute sunt importante, dar la fel de importante sunt taxele și impozitele, plus alte cheltuieli legate de venituri. Dacă ești angajat, nu poți deduce aceste cheltuieli înainte de impozitare (de exemplu nu poți deduce cheltuielile cu naveta), pe când dacă ești liber profesionist sau patron, poți deduce în totalitate aceste cheltuieli.
Atunci când ai imaginea completă a veniturilor tale, vei înțelege cât de multe taxe plătești și ce alte cheltuieli ai, legate direct de veniturile tale. Poate te vei revolta, te vei supăra și vei căuta să găsești soluții pentru a plăti mai puțin. Acest lucru este posibil, dar ne vom ocupa de el în alte articole.
Pentru moment calculează-ți veniturile, pentru că vom avea nevoie de aceste cifre mai târziu, atunci când vom vorbi despre bugetul personal. Mai întâi vom afla cum ne putem rotunji veniturile financiare. Data viitoare.