Am început să scriu aceste articole despre îmbătrânire, mânată fiind de un fel de curiozitate oarecum hipnotică legată de acest proces complicat care ne impactează biologic și cultural pe tot parcursul existenței.
Și, trebuie să admit, interesul a venit și de frica inevitabilului: că într-o bună zi voi vedea și în oglindă și pe fișa medicală consecințele a ceea ce a început la nivel micronic în celulele mele cu decenii în urmă.
Și cum poți să pleci la războiul cu îmbătrânirea decât pregătindu-te temeinic: afli totul despre inamic, îi afli punctele sensibile, cum operează, apoi cauți variante de contracarare.
La o căutare simplă pe internet, aflăm ca îmbătrânirea debutează încă de la 20 de ani, cu niste prime riduri, ușor de ignorat, dar impactul major vine mult mai târziu și vizibil extern – cu riduri și păr cărunt, în cel mai bun caz, și intern, cu dezechilibre, dureri și angoase. Dar, până să vezi cu ochii tăi prăbușirea corpului și a minții, trec niște multe decenii, în care uiți de ce va urma și crezi că ai cucerit eternitatea.
De fapt ce este îmbătrânirea, pe înțelesul nostru, al tuturor? Este un fel de ratare a organismului de a replica, în timp, exact și fără erori, celulele necesare existenței, cu ajutorul matricelor de ADN. Odată apărute erorile de replicare (practic dumneavoastră de acum nu mai sunteți tot cel/cea cel de acum 15-20 de ani), toate funcționalitățile sistemelor se periclitează și apar binecunoscutele boli din ultima parte a vieții.
Care va să zică, pare că matricele de ADN și prezervarea lor ar fi cheia unei vieți îndelungate, dar nimeni nu a aflat încă modalitatea prin care poți face acest lucru. Studiile arată că poluarea, lumina soarelui și însăși mâncarea sau respirația contribuie la erodarea modalității intrinseci a organismului de a se autoreplica și, deci, de a menține în parametri optimi funcționalitățile inițiale.
Sigur, adepții teoriei conspirației spun că s-ar fi inventat niste pilule minune care permit viața până la 200 de ani sau poate mai mult, dar cică nu ne permitem în acest moment al dezvoltării noastre ca specie și civilizație să ținem în viață indivizii pentru atât de mult timp, pentru că planeta nu are atâtea resurse. Ca să nu mai spun că există și niște comitete internaționale de etică, acestea trebuind să răspundă la întrebarea dificilă dacă este corect să ne prelungim viața atât de mult și dacă ne putem asuma impactul asupra raporturilor sociale și culturale pe care l-ar avea demersul.
Și acum, revenind la cum să netezești calea procesului de îmbătrânire, căci până la urmă de aceea există Comunitatea 50 Plus, ei bine, internetul și tratatele de medicină sunt pline de soluții și idei care mai de care mai năstrușnice și, multe, destul de greu de urmat. O să ne ocupăm de ele în articolele acestui site, pe rând și pe înțelesul nostru, că poate-poate reușim să și aplicăm câte ceva în timpul vieților noastre.
