În acest week-end vă propunem spre vizionare un film românesc pe care l-am caracteriza drept dual – „Nunta mută”, în regia lui Horațiu Mălăele. Îi spunem astfel din două motive.
În primul rând, este o combinație între o comedie și o tragedie.
Filmul pornește de la o întâmplare reală pe care Mălăele a auzit-o de la profesorul său, Octavian Cotescu. Ea spune povestea unei nunți într-un sat românesc al anului 1953 – un eveniment fericit, pentru care mirii și socrii au pregătit un mare festin. Desfășurarea nunții, însă, este blocată de o împrejurare nefastă. În toiul ceremoniei este anunțată moartea lui Stalin și este decretat doliu național timp de 7 zile, timp în care petrecerile sunt interzise. Neacceptând să lase mâncarea să se strice, nuntașii găsesc inițial o soluție de a continua nunta. Totuși, lucrurile degenerează, iar evenimentul fericit se transformă într-o conjunctură tristă, cu consecințe tragice.
Comicul de situație și de limbaj domină filmul, însă finalul este cel care lasă cea mai puternică impresie.
În al doilea rând, filmul e dual prin faptul că recenziile și recepția sa publică nu par să predomine într-un sens sau altul, criticii fiind împărțiți în două tabere. O parte consideră ecranizarea lui Mălăele o operă eclectică, care omagiază stiluri cinematografice ale altor regizori cunoscuți. Cealaltă tabără descrie filmul drept un kitch dramatizat în exces.