Fericirea, acest ideal la care tindem cu toții de-a lungul vieții, și-a dezvăluit adevăratul chip în perioada în care suntem nevoiți să rămânem în izolare. Odată ce am pierdut, fără avertisment, lucruri și privilegii privite ca normalitatea de zi cu zi, am început să ne reconsiderăm nevoile și motivele care ne fac, în realitate, fericiți.
“Ne-am întors la lucrurile simple”, spun multe voci din toate mediile sociale, pentru că în fața crizei cauzate de pandemia COVID-19 suntem cu toții egali. Unii mai săraci, alții mai săraci, unii mai tineri, alții mai maturi, acest virus necunoscut și imprevizibil ne-a desprins dintr-o realitate în care ne găseam fericirea în exterior și ne-a învățat că ea nu se află altundeva decât în interiorul nostru.
Iată 5 lucruri pe care le-am aflat cu toții despre fericire, odată ce am pierdut accesul la fostele refugii în care o căutam cu ardoare în posesiuni materiale, statut social, carieră sau călătorii excentrice.
1Fericirea vine când ne mulțumim cu puțin
“Fericirea se află în lucrurile mărunte” – iată o zicală pe care o validam teoretic, dar în practică o aplicăm extrem de rar. De câte ori ne opream din drumul nostru, grăbiți, să admirăm o floare și să apreciem mângâierea vântului într-o zi senină? De câte ori ieșeam din casă recunoscători pentru libertatea noastră de mișcare, aerul curat pe care îl respirăm, accesul la absolut toate locurile care ne plac?
Interdicțiile autorităților ne-au întors la o stare de luciditate prin care putem să realizăm, în sfârșit, cât de ușor putem fi fericiți. Acum ne bucură nespus o plimbare în aer liber pe jos până la magazin, pentru că fericirea nu este subiectivă sau pur conjuncturală – ea este se află în mâinile noastre, ne-o inducem conștient, independent de context, când facem eforturi în acest sens.
2Fericirea stă în ceea ce deții, nu în ceea ce îți lipsește
Chiar și cu venituri medii sau mici, românii au tendința să epateze în modul lor de viață obișnuit. Întrețin consumerismul arătându-și iubirea prin lucruri scumpe sau încercând să fie superiori celorlalți prin haine de firmă, accesorii de lux etc., găsindu-și astfel satisfacția în lucruri frivole și neînsemnate. Nepoții așteaptă de la bunici atenții materiale ca să se simtă iubiți, pentru că așa au fost învățați de mici.
În izolare, toate aceste lucruri nu mai au nicio valoare. Nu te mai compari cu nimeni, pentru că nu mai ești expus acestui context. Nepoții încep să simtă dorul orezului cu lapte făcut de bunica la gustare, dar și al dezmierdărilor ei. Acum tot ce avem deja din punct de vedere material pare suficient, ceea ce ne lipsește cu adevărat este legătura umană, libertatea de a fi împreună când simțim nevoia, apropierea minții și a sufletelor noastre. Începem să ne mulțumim cu puțin și să facem tot ce ne stă în putință să ne simțim măcar un pic mai aproape unii de ceilalți.
3Eram fericiți, dar nu știam
Când lucrurile se schimbă în rău, ne dăm seama cât de mult ne lipsesc rutina, familiarul, obișnuinţa. Ni se părea dificil să avem grijă de nepoți până târziu în noapte, acum ne lipsește prezența lor mai mult decât orice.
Ne-am dori să revenim la programul de dinainte, oricât de provocator și solicitant. Ne supăram deseori din nimicuri și ne judecam copiii că își sacrifică tot timpul să câștige bani – acum ne temem de stabilitatea lor (și a noastră) financiară pe termen lung. S-au schimbat atât de mult problemele noastre, că ne-am dori sa le avem pe cele vechi. Apreciem lucrurile frumoase din viața noastră abia atunci când le pierdem, iar acest clișeu devine un crud adevăr pentru întreaga lume.
4Strictul necesar este suficient
A ști să te bucuri că ai fix atât cât îți trebuie – iată ce face diferența dintre fericire și nefericire. Când viaţa își urmează lin cursul, tindem să banalizăm confortul asigurat de satisfacerea nevoilor primare. Dar când lipsurile se adâncesc în viața noastră, învățăm să fim fericiți cu stabilitatea unui trai simplu, în care beneficiem de strictul necesar.
5Fericirea este, de fapt, sănătatea noastră
O condiție esențială a fericiri este sănătatea, de aceea trebuie să îi oferim prioritate în viața noastră la orice vârstă. Ne rugăm pentru ea mai mult decât oricând, luăm măsuri de precauție care ne diminuează riscul să ne îmbolnăvim, realizăm cât suntem de fragili și cât de mult greșim atunci când ne neglijăm sănătatea.
Chiar dacă acum contextul ne obligă să fim mai vigilenți decât în mod normal, cu siguranță că și după încheierea stării de urgență vom acorda o atenție sporită sănătății noastre și ne vom menaja, pe cât posibil, trupul și mintea.
Fără iubire, credință, speranță, solidaritate, aceste virtuți ascunse odinioară în umbra materialului, nu există fericire. Dar ce bine că am avut șansa unei lecții care să ne ofere o nouă șansă de a învăța să fim fericiți!
