Limite sănătoase. Avem nevoie de ele în toate aspectele vieții noastre, dar mai cu seamă în relația cu copiii noștri. Ca bunici, tindem să ne punem la dispoziția lor și a nepoților necondiționat, până când realizăm că se adună frustrări nerostite, nemulțumiri privind stilul nostru viață și tensiuni tot mai mari în relația cu copiii.
Iată cum să înlăturăm tensiunile de mai sus și să ne recăpătăm controlul asupra propriei vieți, fără să pierdem armonia din familie!
Cum ajungem prea disponibili și prea folosiți
Bunicii au un rol esențial în viața familiei, pentru copiii lor deveniți părinți și pentru nepoții lor deopotrivă. Pe lângă bucuria de a fi alături de copii în creșterea micuților și de a-i ajuta să treacă peste etapele dificile de la naștere până la vârsta școlară a nepoților, aveți satisfacția de a fi contribuit la menținerea unui echilibru în familie.
Dar pentru că s-au obișnuit să le fiți mereu la dispoziție, copiii au început să simtă că li se cuvine să preluați, fără să clintiți, responsabilități de care ei consideră că nu au timp să și le asume: vă aduc copilul ori de câte ori vor, împăcați cu gândul că toate nevoile lui vor fi îndeplinite – de atenție, supraveghere, hrană, joacă, poate chiar și studiu. Ușor-ușor, ajungeți să vă simțiți ca un angajat cu normă întreagă, dar neremunerat, fără timp liber și uneori fără să primiți niciun fel de apreciere reală pentru eforturile depuse.
Și asta nu pentru că ar fi rău-intenționați – copiii sunt atât de absorbiți de propriile probleme, încât uită să se pună în locul dumneavoastră și, neatenționați, tind să considere că vă oferiți ajutorul din plăcere și că oricum nu aveți alte lucruri mai importante de făcut.
Dacă vă regăsiți în scenariul de mai sus, la fel ca milioane de bunici din lumea întreagă, este momentul să vă revedincați drepturile la propria viață, cu blândețe și fără să abandonați complet rolul de susținător al copiilor în creșterea nepoților.
Limite sănătoase, fără vină
Cel mai probabil ați ajuns să fiți babysitter cu normă întreagă pentru că vă temeți să nu vă judece – puteți resimți o vină pentru că vă doriți mai mult timp pentru dumneavoastră, când de fapt aceasta este o nevoie firească, obligatorie pentru bunăstarea generală, pe care copiii v-o reneagă prin comportamentul lor. Ați ajuns în această situație pentru că ați răspuns pozitiv de fiecare dată, fără să stabiliți limite sănătoase în relația cu copiii.
Este în regulă să aveți propriile planuri, chiar dacă nu mai mergeți la serviciu. Este obligatoriu să vă dedicați timpul activităților personale și să aveți un program independent de problemele cotidiene ale copiilor. Este perfect normal să spuneți nu din când în când. Câtă vreme veți simți că jucați rolul unui asistent personal al copiilor, veți acumula atât de multe resentimente, încât conflictele se vor declanșa inevitabil – chiar și când sunteți 24 de ore din 7 la dispoziția nepoților. Iată cum să ieșiți din această situație, într-o manieră cât se poate de benefică armoniei în familie:
1Condiționați-vă timpul liber
Primul pas este să dezobisnuiți copiii de ideea ca timpul dumneavoastră liber este nelimitat. Încercați să vă conturați clar programul pe o perioadă de câteva zile în avans și să comunicați clar în ce intervale concrete aveți disponibilitate pentru a supraveghea nepoții/găti/prelua micuțul de la școală etc. De pildă, puteți avertiza copiii că v-ați programat activitatea “X” în zilele de marți și joi, astfel încât să își reconsidere și ei din timp organizarea timpului. „Orice învăț are și dezvăț” este o zicală care se aplică perfect în acest caz – încet-încet, vor procesa ideea că trebuie să vă consulte și respecte programul personal.
2Stabiliți anumite reguli de principiu.
Gândiți-vă cu cât timp înainte ar fi de preferat să vă anunțe că au nevoie de ajutor cu copilul și transmiteți-le acest lucru în cel mai pașnic și pozitiv mod cu putință– “Vă ajut cu cel mai mare drag, dar vă rog să mă anunțați cu ce puțin 2 zile înainte, să știu cum îmi organizez programul.” Nu trebuie să vă justificați prea mult – este dreptul dumneavoastră să vă controlați timpul personal și cum alegeți să îl gestionați. Acest exercițiu este foarte bun în a înlătura așteptările nerealiste și prejudecățile copiilor obișnuiți să spuneți da de fiecare dată și să vă mulați în permanență pe nevoile lor, fără ca reciproca să fie valabilă.
3Nu le mai permiteți să sară calul.
Este vineri seară, iar copiii vă întreabă dacă este în regulă să-l lase pe cel mic peste noapte. A doua zi dimineață, vă sună să vă întrebe dacă nu puteți să-l duceți și la controlul medical la dispensar, dacă tot îl aveți acasă. Și oricum vă întoarceți apoi să mănânce, deci puteți să-l scoateți și în parc după ce trage un pui de somn. Apoi trebuie să-l spălați când reveniți de joacă, deci mai bine rămâne să doarmă și noaptea următoare. Și uite-așa, o seară de stat cu nepoțelul se transformă, ca prin farmec, într-un weekend întreg. Soluția să nu ne mai întâmple? Puneți copiii în temă din start că a doua zi, după micul-dejun, este nevoie să vă eliberați pentru că trebuie să onorați un alt angajament. Oricare ar fi acela.
4Oferiți un altfel de ajutor.
Dă-i unui om un pește și îl hrănești toată ziua. Învață-l să pescuiască și il hrănești toată viața. Tineri și presați de carieră și griji, copiii deseori nu știu cum să-și gestioneze timpul și să găsească soluții pentru a se descurca mai bine fără ajutor. În loc să supliniți toate lucrurile pe care ei nu le fac, încercați să le împărtășiți din experiența proprie și să îi ajutați să trăiască mai organizat. Ușor-ușor, se vor obișnui să nu mai fie dependenți de un ajutor exterior.
5Trăiți-vă propria viață, nu pe a copiilor.
Poate cel mai important sfat dintre toate este să vă trăiți cu adevărați anii pentru dumneavoastră, nu doar pentru copii, nepoți sau partener. Gândiți-vă la lucrurile care v-ar înfrumuseța cu adevărat existența, la nevoile reale pe care le aveți, la posibilitățile de a face toate acele călătorii de care nu ați avut timp până acum, la oamenii de calitate pe care i-ați putea cunoaște sau la activitățile diverse care v-ar putea aduce experiențe valoroase.
Resentimentele, vina, nemulțumirile îngropate în interior sunt cele mai mari pericole în relația cu copiii, nepoții, partenerul de viață sau alți membri ai familiei. Odată ce începeți să vă respectați propriile nevoi și dorințe, chiar dacă acest lucru înseamnă să vă condiționați disponibilitatea, veți avea tonusul psihic optim pentru a menține armonia în casă și a-i inspira pe cei dragi să fie pozitivi, responsabili și în control deplin al propriei vieți.
